duminică, 1 noiembrie 2009

Dependenta scenei.


Teatru…un cuvant banal pentru unii, pentru altii un cuvant ce starneste emotii, amintiri, sentimente.


Teatrul pentru mine reprezinta lumea in care ma simt mereu fantastic, lumea in care nu mai sunt eu, lumea in care experimentezi diverse personalitati, lumea in care te poti refugia din rutina, monotonia si banalul lumii in care traim.

Teatrul nu reprezinta numai un text recitat pe scena si diverse expresii ale fetei! Teatrul reprezinta sentimente, pasiune, sacrificii, ore din viata in care devii altcineva, emotii, ura, bucurie, indignare, tristete, toate la un loc!

Pentru mine teatrul nu este doar o arta, un joc sau un hobby. Pentru mine teatrul este o parte din viata, o parte din mine, o parte din inima mea. Personajele pe care le interpretez nu sunt doar niste roluri, sunt totodata si niste prieteni, niste prieteni cu care impartasesc si binele si raul din viata mea. Nu pot sa spun ca “Dedey interpreteaza acel personaj”… NU, pentru ca Dedey nu mai exista in acel moment, exista doar personajul, adica EU. Nu stiu daca ma fac inteles, pentru ca este ceva mult prea greu de exprimat in cuvinte, tot asa cum nu pot sa exprim bucuria aplauzelor de la sfarsitul spectacolelor, frenezia cu care interpretez un personaj, pasiunea cu care descopar fiecare detaliu din viata acelui personaj sau extazul pe care il simt in clipa cand simt ca am inteles personajul, ca sunt una cu pesonajul, ca imi iubesc pesonajul.

Imi iubesc toate rolurile pe care le-am avut pentru ca ele au contribuit la evolutia mea, la cunoasterea de sine, la cunoasterea vietii. Nu exista roluri importante sau mai putin importante! Exista doar roluri care, prin existenta lor, contribuie la ceea ce se numeste un spectacol de teatru.

Teatrul este o arta pe care multi o apreciaza, o arta pe care multi o practica dar pe care putini reusesc sa o practice cu adevarat bine, pentru ca fara daruinta nu poti juca teatru…

Din pacate nu mai joc teatru de ceva vreme...Dar va ramane mereu in inima mea ca o pasiune ascunsa...Iar durerea pe care o resimt in privinta parasirii scenei este mai presus de orice cuvinte...Dar niciodata nu spune niciodata.Iar eo nu voi spune niciodata ca nu voi mai juca teatru niciodata:P