joi, 27 ianuarie 2011

Trage patura peste noi.






Uita de ce te preocupa. Concentreaza-te sa zambesti dupa sarutul meu cat mai mult. Daca vrei putem sa mai exersam pana cand nu mai reusesti sa te tii pe picioare. Nu, nu nu, nu aduce zambetul rau aici sub cuvertura noastra de vise. Aici poti doar sa respiri aer de trupuri apropiate pana adormi  un cuvant pe buze. Nu trebuie sa iti mai cauti privirea mai departe de marginea luminata a lumii de afara. Ramai cu o parte de clipa pentru care nu iti trebuie alte sute. Sa imi ciufulesti parul mereu a fost pasiunea ta si totusi in nici o dimineata nu ai rosit atat de mult cand ai facut-o. Dar sa nu uiti sa ma saruti dupa si sa imi privesti ranjetul de multumire pe care il scoti afara de dupa umbra zilei.
Nu trebuie sa mai facem asta atat de des pentru ca o sa cadeam de la prea mare distanta si zdrobirea ti-ar rupe corzile harpei. Gheata asta nu se topeste decat cand mergi fix inspre mine intr-o multime preocupata de ale ei. Se uita dupa tine cum mergi spre buza ta de jos preferata si cum mangai cu parul maxilarul unde te cuibaresti cand ploua afara. Inca miroase a aftershave si umbre de tine pe acolo. Sarutul tau e tot acolo pe umar si a simtit ca te apropii inca de cand ai plecat.
Nu iti pot imprumuta ochii mei ca sa imi arati si mie ce te face sa tremuri atat de tare cand te ridic in vis si te cutremur in asternuturi pline de noi ? Cum poate o singura raza de soare sa iti lumineze atat de tare obrazul inrosit de emotia unei atingeri ? O sa ma strangi in brate si cand o sa imi dau seama ca am nevoie de tine ?
Nu e corect sa imi furi atat de mult din mine si sa nu pot decat sa vreau sa furi si mai mult ca sa il pastrezi sub perna. Ma doare frumusetea ta cand te trezesti din imbratisarea mea si explica-mi cum poate sa fie atat de rasunator rasul tau cand ma impiedic daca ma prinzi de mana.
E prea mare luna cand o privesti de la fereastra noastra dar sunt prea putine stele ca sa ti le arat pe toate in carliontii tai de pe spatele meu.  Si urmele alea de dinti pasionali o sa te arda adanc cand o sa ninga si eu voi dormi. Lasa-te purtata de rasuflarea mea dar nu te pierde prea tare in caldura unui pranz tarziu. Sau inchide geamul si hai sa ne mai bucuram de noi pana cand o sa terminam tigarile de pe noptiera.
Ne intalnim in clipa urmatoare. Nu-mi rapi placerea de a-ti iubi departarea de langa mine. Dar intoarce-te si surade invalita de mister. Da. Cel care ridica plapuma sunt eu si am vorbit prea mult ca sa nu iti arat cat te doresc.
Apropo, tu faci cafeaua maine dimineata.

vineri, 21 ianuarie 2011

Proaspat din mine.



Nimeni nu e ca tine cand danseaza tango cu inima mea pe covor de frunze cazute in toamna. Apropiere de clestar imi suna respiratia din sarutul tau inflacarat. Iluziile nu isi au rostul pe lac de priviri galese ce imi striga numele cu patima.
O clipa starneste momentul si ziua devine viata de nebunie prfumata de dor in imbratisare. Curg arome invaluite in colturi de vis. Respiri din mine si ma lasi sa musc din drogul meu preferat acolo langa inima ta.
Incerc sa raman viu pentru a-ti mai vedea zambetul in dimineata de soare curgator pe cer de plaja uitata. Iti  las o picatura de sarut pe umar ars de soare ce patrunde adanc. Porti salba de dorinte in palme manjite cu delirul buzelor mele
Apari si dispari in franturi de realitate.