Oglinda trecutului.

Din adancul verde ai ochiului meu sa curga o lacrima din amintire peste buzele tale uitate. Sa le spulbere incet cum se sparge un val puternic de tarm. Tarmul tau gusta patimas din amintirea mea in timp ce buzele ne impletesc sufletul. Lasa-ti parul imbibat de cantecul momentului ce vibreaza in inima mea. Nu pierde nici un strop din soaptele ce curg involburate pe spatele tau.
Amurgul scaldat in soarele noptii ti-a soptit despre vremuri stavechi in care sentimentele pluteau luate de vant. Strigate inabusite din inchisoarea inimii mele captive, prizoniera a singuratatii prin multimea norilor ce au apus demult, iti patrund in trupul chinuit de momente uitate. Nu mai gasesti steaua ce stralucea in noapte, caci este ascunsa in ochii mei.
  Inchide ochii si zboara cu aripile ce goneau odata cu puterea gandului din sufletul meu. Acum, zac uitate intr-un colt, ruginite si planse. Lasa jarul ce arde mocnit in tine sa arda din nou, traind cu intensitatea unei pasari phoenix ce urla spre libertate. Deschide-ti portile sufletului si las-o sa zboare spre necunoscutul pe care il stie de demult...
Priveste de pe marginea prapastiei, zborul lin al pasarii si... asculta cu inima falfaitul aripilor ei involburate. Pluteste linistita peste marea din mine. Marea ce te cheama cu valuri instetate si infrigurate, amagindu-te pana in larg.
Gaseste-ma acolo...