luni, 9 august 2010

Pene de lebada



Ai apusul in privire si iti duc dorul ca un nebun ce a gustat pentru prima oara din razele aurii ce-ti stralucesc printre gene. Ma face sa vreau sa iubesc, norul pe care il trimiti cu ploaie de tandrete peste doua suflete unite intr-un legamnt al mortii divine. Elibereaza-ti pasarile cantatoare ce au stat captive sub imbratisarea unei stele cazatoare. Iti arde mintea, magia unei clipe de culoare aprinsa ce o simti in buze visatoare.
Vreau sa mor inauntru doar pentru a-ti respira din paradisul trupului ascuns de cer azuriu. Explodez de seninatate infrigurata ce se asterne pe patimi ascunse de ploiae ce uda porumbeii calatori. In cristale de noapte aprinsa te zugraveste un tablou superb al pastiunii ostoite. Ma gasesti cantand la pianul din spatele inimii tale imbibate de singura viata pe care o nu o poti trai indeajuns de vie.
Mizere stupefiante sunt cuvintele ce le arunc in neantul dorintei. Dormi mangaiata de rasaritul unui zambet ce curge de pe buzele mele pictate cu rosu stins. Innegreste-mi dragostea singuraica si arunca-ma de pa marginea prapastiei din jurul tau. Omoara-ma si ajuta-ma sa traiesc din nou.