vineri, 16 iulie 2010

Simfonia unei iubiri nesfarsite

Doamne cum imi tresalta inima de fiecare data cand iti intalnesc ochii ca doua margaritare tremurand invaluite de matase alba. Simt cum mi se rupe pielea de pe spate si incep sa creasca aripi mari cu pene maiestuoase care ma aduc in zbor pana in gandurile tale. Mi-as rupe o bucata din suflet ca sa ti-o prind in par si sa fie ca o stea ce te ghideaza in noapte pana in lacul sufletului meu, unde innoti gingasa precum o lebada. Vesnicia se mira de perseverenta cu care tu cutreieri sloboda si innocenta prin gandurile mele. Te voi iubi mereu... in felul meu.