duminică, 22 noiembrie 2009

Sangerez pasiune.


Incerc... sa respir fara tine si totusi esti in fiecare gura de aer pe care o inhalez. Te simt in mine cum ma tulburi si imi dai viata. Ma doare neputinta de a te simti in mine mereu. Rotocoale de vant salbatic imi matura scrumul din mine pana la sufocare. Tu arzi mocnit dupa perdeaua de fum ce ma doare. Imi simt aerul inundat de mirosul tau rascolitor si simt ca ma afund si mai tare in tine cu fiecare rasuflare precipitata si plina de dorinta.
 Incerc... sa vad fara sa imi apari aievea pretutindeni si totusi esti in fiecare fulguratie de lumina din jur. Alb orbitor patat cu rosul ce curge suierand din mine. Dorinte dezlantuite, explozii de culoare, gust sarat in gura, lacrimi de foc. Sa-mi spuna cineva ca nu plang in secret. Misterul tau este adanc ascuns dincolo de pleoapele stralucitoare ale poftei din inima mea.
Incerc... sa te gonesc din vise si totusi esti stapana peste somnul meu. Imi alergi prin vene ca pe o plaja proaspata de sentimente ce te inconjoara.. Imi zbori prin vise si ma deschid sub adierea aripilor tale. Vocea ta  imi sopteste dorul regretului din noapte. Scancet usor al copilului ce se zbate in somn, scuturat de vise. Cineva imi spune ca sunt eu.
 Si realizez ca tu esti zaharul din cafea si fantezia ce se topeste incet si voluptuos.
Deschid ochii si tu nu esti acolo imbracata cu rochia flacarilor ce ard adanc in mine.
Nu mi-a spus nimeni.
Am stiut.
Ma sparg in cioburi de argint.

Dedicat unei eroine de poveste imi transforma realitatea intr-un basm.

duminică, 15 noiembrie 2009

Silueta fara chip


Visez...si totul se destrama in jurul meu...aripi ce plutesc in jurul ei si pene ce se astern pe mine. O aratare, o naluca din basmele ce imi incetoseaza mintea si ma fac sa visez la tine....o silueta fara chip pe care o stiu doar din basme. Din milioanele de suflete ca imi calca in vis, pe al tau il stiu mereu. Il gasesc cu usurinta, ca o adiere a vantului ce ma striga si ma scoate din vagaunile craterului ce imi innegreste sufletul chinuit... Un crater ce pana acum imi servea drept pavaza si unde nimic nu ma putea atinge.


Stiu ca nu ma vei lasa sa te astept prea mult.tu trebuie sa fii ceea ce visam in vremuri de demult apuse. Si o sa fie etern momentul in care iti voi putea mirosi zambetul de dimineata si iti voi asculta picaturile de ploaie ce s-au prins in parul tau in parc. Si toate petalele de trandafiri de pe perna ta.

Acum insa vreau doar sa evadez. Sa te pot gasi si sa iti pot afla misterul...misterul siluetei fara chip ce imi apare doar in basme. Tu esti aievea? Vreau sa simt din nou fiorul ce imi inneca actiunile... Si de data asta sa merite.

Poate nu a disparut cu totul speranta si te voi gasi dintr-o clipa in alta. Si imi vei lipi aripile ce mi-au fost taiate. Stiu ca esti acolo pe undeva.

Cum sa te gasesc?

joi, 12 noiembrie 2009

Oglinda trecutului.


Din adancul verde ai ochiului meu sa curga o lacrima din amintire peste buzele tale uitate. Sa le spulbere incet cum se sparge un val puternic de tarm. Tarmul tau gusta patimas din amintirea mea in timp ce buzele ne impletesc sufletul. Lasa-ti parul imbibat de cantecul momentului ce vibreaza in inima mea. Nu pierde nici un strop din soaptele ce curg involburate pe spatele tau.
Amurgul scaldat in soarele noptii ti-a soptit despre vremuri stavechi in care sentimentele pluteau luate de vant. Strigate inabusite din inchisoarea inimii mele captive, prizoniera a singuratatii prin multimea norilor ce au apus demult, iti patrund in trupul chinuit de momente uitate. Nu mai gasesti steaua ce stralucea in noapte, caci este ascunsa in ochii mei.
  Inchide ochii si zboara cu aripile ce goneau odata cu puterea gandului din sufletul meu. Acum, zac uitate intr-un colt, ruginite si planse. Lasa jarul ce arde mocnit in tine sa arda din nou, traind cu intensitatea unei pasari phoenix ce urla spre libertate. Deschide-ti portile sufletului si las-o sa zboare spre necunoscutul pe care il stie de demult...
Priveste de pe marginea prapastiei, zborul lin al pasarii si... asculta cu inima falfaitul aripilor ei involburate. Pluteste linistita peste marea din mine. Marea ce te cheama cu valuri instetate si infrigurate, amagindu-te pana in larg.
Gaseste-ma acolo...

luni, 9 noiembrie 2009

Hranindu-ma cu vise.


Imi doresc sa pot sa iti simt gustul inimii prin picatura de ploaie ce o sarut de pe buzele tale. Vreau sa ii aud bataile in sufletul meu cand iti impletesc visele cu dorintele mele. Sa pot sa iti aud inima cum ma cheama la ea ca o "carare galbena" ce imi arata drumul spre fericire.
Imi doresc sa imi pierd mintile cand iti gust visul in timp ce tu dormi. Si sa iti alint gandurile prin soapte ce rasar din ochii mei. Sa te pot saruta din cap pana n picioare cu o patima nebuna pentru ca apoi sa pot face dragoste cu tine zi si noapte cu aceiasi pofta nebuna de a te simti langa mine.
Vreau sa iti pun lava sexuala in vene si tu sa arzi si sa tipi dupa mine. Sa vad cum iti tasneste senzualitatea din ochii si cum toata pasiunea inimii se rasfrange asupra mea. Sa vibreze aerul din jurul nostru si totul sa devina scrum imprastiat de rasuflarea ta precipitata.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Cuvinte ce ard.


Cuvinte ale unei balade dedicata inimii, ale uni vis de demult ce ma ingroapa in inima mea si ma raneste incet... Ma bucur de tacerea lacrimilor ce ma invaluie cu o pasiune arzatoare si imi provoaca cicatrici adanci in sufletul meu ars si indurerat. Adanc ascunsa in mine este o imagine a unui rasarit ce ne surprinde adormiti intr-o fantasma a trecutului.
Stai langa mine si asculta soaptele amurgului ce ne ispitesc. Stai langa mine si ajuta-ma sa imi scot din minte gandurile ruginite ce pier uitate printr-o vagauna oarecare a mintii. Deseneaza-ma ca o pictura infrunzita din eternitatea sutelor de saruturi ce mi le vei fi dat cand inima mea va fi incetat demult sa mai bata cu aceiasi dorinta de implinire.
Nu ma lasa sa mor chinuit de faptul ca ma vei readuce la viata prin respiratia unei tristeti inlacrimate. Lasa ceata aburilor din parul tau sa ma mai chinuie un pic in timp buzele tale inca ma mai cauta infrigurate. Sarutul tau de gheata se va opri in stele si luna va fi cea care ne va spune ca totul ramane schimonosit in sufletul chinuit de amintiri.Tu trebuie sa devii un inger ce ma omoara si apoi ma reinvie si ma omoara din nou cu pasiune si senzualitate.
Si totul se transforma din nou devenind cuvinte ale unei balade inchinate unui inger al eternitatii ce ma iubeste...

duminică, 1 noiembrie 2009

Dependenta scenei.


Teatru…un cuvant banal pentru unii, pentru altii un cuvant ce starneste emotii, amintiri, sentimente.


Teatrul pentru mine reprezinta lumea in care ma simt mereu fantastic, lumea in care nu mai sunt eu, lumea in care experimentezi diverse personalitati, lumea in care te poti refugia din rutina, monotonia si banalul lumii in care traim.

Teatrul nu reprezinta numai un text recitat pe scena si diverse expresii ale fetei! Teatrul reprezinta sentimente, pasiune, sacrificii, ore din viata in care devii altcineva, emotii, ura, bucurie, indignare, tristete, toate la un loc!

Pentru mine teatrul nu este doar o arta, un joc sau un hobby. Pentru mine teatrul este o parte din viata, o parte din mine, o parte din inima mea. Personajele pe care le interpretez nu sunt doar niste roluri, sunt totodata si niste prieteni, niste prieteni cu care impartasesc si binele si raul din viata mea. Nu pot sa spun ca “Dedey interpreteaza acel personaj”… NU, pentru ca Dedey nu mai exista in acel moment, exista doar personajul, adica EU. Nu stiu daca ma fac inteles, pentru ca este ceva mult prea greu de exprimat in cuvinte, tot asa cum nu pot sa exprim bucuria aplauzelor de la sfarsitul spectacolelor, frenezia cu care interpretez un personaj, pasiunea cu care descopar fiecare detaliu din viata acelui personaj sau extazul pe care il simt in clipa cand simt ca am inteles personajul, ca sunt una cu pesonajul, ca imi iubesc pesonajul.

Imi iubesc toate rolurile pe care le-am avut pentru ca ele au contribuit la evolutia mea, la cunoasterea de sine, la cunoasterea vietii. Nu exista roluri importante sau mai putin importante! Exista doar roluri care, prin existenta lor, contribuie la ceea ce se numeste un spectacol de teatru.

Teatrul este o arta pe care multi o apreciaza, o arta pe care multi o practica dar pe care putini reusesc sa o practice cu adevarat bine, pentru ca fara daruinta nu poti juca teatru…

Din pacate nu mai joc teatru de ceva vreme...Dar va ramane mereu in inima mea ca o pasiune ascunsa...Iar durerea pe care o resimt in privinta parasirii scenei este mai presus de orice cuvinte...Dar niciodata nu spune niciodata.Iar eo nu voi spune niciodata ca nu voi mai juca teatru niciodata:P