miercuri, 4 noiembrie 2009

Cuvinte ce ard.


Cuvinte ale unei balade dedicata inimii, ale uni vis de demult ce ma ingroapa in inima mea si ma raneste incet... Ma bucur de tacerea lacrimilor ce ma invaluie cu o pasiune arzatoare si imi provoaca cicatrici adanci in sufletul meu ars si indurerat. Adanc ascunsa in mine este o imagine a unui rasarit ce ne surprinde adormiti intr-o fantasma a trecutului.
Stai langa mine si asculta soaptele amurgului ce ne ispitesc. Stai langa mine si ajuta-ma sa imi scot din minte gandurile ruginite ce pier uitate printr-o vagauna oarecare a mintii. Deseneaza-ma ca o pictura infrunzita din eternitatea sutelor de saruturi ce mi le vei fi dat cand inima mea va fi incetat demult sa mai bata cu aceiasi dorinta de implinire.
Nu ma lasa sa mor chinuit de faptul ca ma vei readuce la viata prin respiratia unei tristeti inlacrimate. Lasa ceata aburilor din parul tau sa ma mai chinuie un pic in timp buzele tale inca ma mai cauta infrigurate. Sarutul tau de gheata se va opri in stele si luna va fi cea care ne va spune ca totul ramane schimonosit in sufletul chinuit de amintiri.Tu trebuie sa devii un inger ce ma omoara si apoi ma reinvie si ma omoara din nou cu pasiune si senzualitate.
Si totul se transforma din nou devenind cuvinte ale unei balade inchinate unui inger al eternitatii ce ma iubeste...