sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Gemetele vesniciei.



Ma doare sufletul la auzul pianului culorilor ce il pateaza cu rugina vie si dornica de sarutari de cristal zbuciumate. Crud si dorind sa imi fugareasca venele prin care tu alergi desculta ca pe nisipul sperantelor, imi tine intemnitata disperarea ce il cheama cu glas de foc: nemilosul dor ce imi zdruncina peisajul realitatii din mine.

Resturi de pene lovite de fulgerele din privirea ta salbatica , aluneca usor in mintea mea inlacrimata, un zambet sters de misterul vorbelor tale ingenuncheaza  mandru si impunator in fata eternitatii ce il secera dintr-o miscare gratioasa a palmelor destinului.

Un ultim si stins strigat de vesnicie.

Respira-ma prin tine.

Surprinde-ma.



P.S.: La multi ani Banana:D