miercuri, 14 octombrie 2009

AMURG INCANTATOR DE INFIORATOR...

Soarele sta sa apuna,iar tot orasul arde de parca ar fi in flacari.Din buzunarul sacoului subtire,prea subtire pentru frigul de afara, se aude un cantec trist si totul este atat de linistit,de pasnic,de frumos...incat as ramane aici o vesnicie.Apoi inchid ochii si lumina s-a stins...iata-ma din nou in pestera amintirilor mele.
Mi-am atintit din nou privirea asupra orizontului cuprins de flacari tremuratoare.Acolo, in adancul amurgului, incerc sa uit de griji si amintiri.Numai ca miscarea lenta a norilor ce impanzesc cerul violet m-a cufundat repede intr-o stare de amorteala in care franturi de zgomote,amintiri,imagini, emotii imi plutesc prin minte ca fulgii ce cad din cerul senin de iarna.In mijlocul vartejului imi apar chipuri ale oamenilor carora le-am gresit si carora poate nici pana azi nu mi-am dat seama cat rau le-am facut..Oameni carora le-am cerut sau nu scuze,sau care m-au ranit si ei la randul lor si care m-au facut sa sufar.Imi aduc aminte de necazuri,durere,minciuni,intrigi,tradare,dragoste...
Chinuit de amintiri,strang din dinti si rasuflu adanc pe narile pline de fum de tigara.Incerc sa alung fantomele dusmanoase,dar in zadar...Monstrii din inchipuire sunt mult mai fiorosi decat care exista cu adevarat.Frica,indoiala,ura,minciuna, au schilodit mult mai multi oameni decat durerea fizica...Si iubirea...ooo da...iubirea...Si lacomia,invidia si toate celelalte patimi carora le putem cadea prada noi..neamul inzestrat cu inteligenta...oamenii...

P.S.: Prin acest post doresc sa imi cer scuze oficial tuturor persoanelor carora le-am facut rau cu sau fara voia mea, poate nu am realizat.poate nu am crezut ca merita atentia.poate nu am stiut mereu cum sa le vorbesc.Imi cer scuze tuturor celor carora le-am pricinuit vreodata vreo suparare mai mica sau mai mare.
Timpul nu se mai intoarce...